Copilul nimănui

Filed Under (,, ) by Ana Onici on 28 April 2010

Posted at : 11:25 PM Links to this post



Zâmbeşte înainte ca mocirla să-i inunde plămânii.

Complexitatea simplităţii

Filed Under (,, ) by Ana Onici on 21 April 2010

Posted at : 1:14 AM Links to this post



Înlocuirea dorului din oase printr-o îmbrăţişare. Să fii smuls din tine însuţi... poate aşa mai reuşeşti să faci un pas, să-ţi îndrepţi umerii care poartă regretul...

Untitled

Filed Under (, ) by Ana Onici on 17 April 2010

Posted at : 2:34 PM Links to this post



Închişi în roşu, căutăm punctele de reper din podea
Ne lipim de pereţii reci pentru a simţi certitudinea spaţiului

Fără cuvinte, adunăm tăceri în balans
Cu spaime, trezim coşmarul

Forme singulare (sau poetica staticului)

Filed Under (, ) by Ana Onici on 12 April 2010

Posted at : 1:16 AM Links to this post







O cultură a fragmentelor III

Filed Under (, ) by Ana Onici on 10 April 2010

Posted at : 12:17 PM Links to this post










În fiecare bucată palpită un univers infinit.

Timpul nostru e în noi...

Filed Under ( ) by Ana Onici on 08 April 2010

Posted at : 12:16 AM Links to this post



În secunda în care ceasul a îngheţat de uimire, timpul nostru a început să bată. Nu e coerent, urcă şi coboară... Se opreşte pentru a lovi intens la următoarea clipire. Nu are ordine, nu se simte constrâns de geamuri. Sfidează orice mecanism, provoacă viaţa, iar sunetul transmis nu este repetitiv, monoton sau ireversibil, ci concentrează secole de trăiri şi bătăi ale inimii.


Timpul nostru suntem noi.

O cultură a fragmentelor II

Filed Under (, ) by Ana Onici on 01 April 2010

Posted at : 10:56 PM Links to this post