Un ultim cadou
Filed Under (Infatisari umane,Mamiya ) by Ana Onici on 03 March 2010
Posted at : 9:58 PM
El: Atâtea plecări...atâtea reveniri...
Ea: Nici tu nu mai crezi...
El: Este a nu ştiu câta oară când îţi strângi picioarele şi le aşezi sub tine.
Ea: A nouăzeci şi noua oară, mai exact.
El: ... până la infinit nu mai e mult...
Ea: Iar mă consideri o copilă. Am să... Da, de data asta o să-mi iau şi ochii şi-i voi pune în buzunarul de la piept! Am să-mi dezlipesc şi buzele de pe carnea ta şi le voi arunca în rucsac!
El: Îmi place când te enervezi.
Ea: Te blestem! Mă înec cu tine!
El: Calmează-te, ia tot ce vrei, dar lasă-mi mâinile, degetele care desenează forme ciudate în aer şi în mine, apăsând pe răni ca să le cicatrizeze şi pe ochii pentru a-i ţine închişi. Ele ştiu exact unde mă doare.
Ea: Am să le las doar cât să le simţi căldura, să te învăluie şi să le duci lipsa în fiecare secundă de acum încolo.
El: Dar nu poţi să mă laşi singur aici!
Ea: Nu te las singur... Voi fi înlocuită de absenţa mea, avem aceeaşi formă, te va ajuta să înduri frigul, doar că-i goală şi n-are degete sau gust.
El: Dar rănile? Ochii?
Ea: Lasă rănile să curgă şi ochii să se deschidă.
Newer Post
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
Cum o cheama pe scriitoarea aceea okioasa din Ploiesti? :)) foarte fain - si asta e doar inceputul :)
Nu stiu, nu stiu, n-o cunosc :P
Multam fain :)
Cu multă plăcere mă reîntorc de fiecare dată pe-aici; mă vei scuza, cred, că de astă dată nu mă pot abţine de la a te felicita. Foarte frumos. :)
Nu am de ce sa te scuz, ma bucur tare mult ca ai lasat o urma a trecerii tale. Revino aici ori de cate ori simti asta, eu voi fi aici. :)
Post a Comment