Necuvintele

În prelungirea tăcerii se află întotdeauna umbra mea şi a ei. Acolo fără nicio ezitare, chiar şi în absenţa luminii sau în prezenţa cuvintelor, se identifică in denivelările pământului, luând forma şi amarul lui, cu un vis mort legănat în braţe.

" O umbră să fiu acum, să uit de greutate, oare aşa mă pot ridica? "

"Acesta este zborul meu."

... breathing only pictures.