Showing posts with label Infatisari umane. Show all posts
Showing posts with label Infatisari umane. Show all posts

Fascination street

Filed Under (, ) by Ana Onici on 20 March 2011

Posted at : 8:42 AM

Situation initiale

Filed Under (,, ) by Ana Onici on 20 February 2011

Posted at : 10:50 AM

Abstract walls

Filed Under (,,, ) by Ana Onici on 23 December 2010

Posted at : 12:07 PM

Solitary man

Filed Under (, ) by Ana Onici on 02 December 2010

Posted at : 8:41 PM



He was drifting in and out of (in)sanity with his old bicycle.

And I walk with them

Filed Under (,, ) by Ana Onici on 26 November 2010

Posted at : 8:54 AM

Les deracines

Filed Under (,,, ) by Ana Onici on 18 November 2010

Posted at : 1:08 AM

i will not forget that i have forgotten

Filed Under (,,, ) by Ana Onici on 13 November 2010

Posted at : 9:52 PM

"Pe mine toamna mă cheamă castan"

Filed Under (,,, ) by Ana Onici on 01 November 2010

Posted at : 10:26 PM




Când alunecam prin parcuri simţind bătăile ritmice ale ierbii şi ale asfaltului. Lăsându-ne în urmă sau privindu-ne înainte, dar mai ales oprindu-ne.

Oraşul cu un singur locuitor

Filed Under (,, ) by Ana Onici on 17 October 2010

Posted at : 11:56 PM


" În oraşul cu un singur locuitor
Timpul are o singură secundă
Ochiul meu vede o singură dată
Urechea mea ascultă un singur sunet
Prin parcul cu un singur arbore
Fac plimbări de un singur pas "

Eu în zid abia mă mai aud

Filed Under (, ) by Ana Onici on 26 September 2010

Posted at : 1:20 AM


Ai făcut la moarte semn - în vis

Concrete walls

Filed Under (, ) by Ana Onici on 15 September 2010

Posted at : 10:53 PM


"The dreams in which I'm dying are the best I've ever had."

M-am uitat

Filed Under (, ) by Ana Onici on 09 September 2010

Posted at : 8:29 PM



"M-a uitat Dumnezeu, gândindu-mă
Până când gândul
Mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
Adumbrindu-mă
Până când nevăzutul
Mi-a devenit văzut.
Stau ca şi cum cineva
Ar trebui să-şi aducă aminte de mine
Şi-ntre timp, ros de aer şi nins
Mi se stinge lumina-n oricine."

Unsprezece noaptea, cu dor

Filed Under ( ) by Ana Onici on 29 August 2010

Posted at : 11:21 PM



"Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt."

Prelungiri II

Filed Under (, ) by Ana Onici on 24 August 2010

Posted at : 9:51 PM



Trebuie să presăm pământul de sub tălpi şi să ne lovim cu putere în timp ce adunăm lumile din unghiuri opuse, dacă vrem ca umbrele să ni se întâlnească?

Prelungiri

Filed Under (, ) by Ana Onici on 22 August 2010

Posted at : 12:44 AM

















În prelungirea tăcerii se află întotdeauna umbra mea şi a ei. Acolo fără nicio ezitare, chiar şi în absenţa luminii sau în prezenţa cuvintelor, se identifică in denivelările pământului, luând forma şi amarul lui, cu un vis mort legănat în braţe.

" O umbră să fiu acum, să uit de greutate, oare aşa mă pot ridica? "

the inevitable

Filed Under (, ) by Ana Onici on 18 August 2010

Posted at : 11:05 AM

No words from above...

Filed Under (, ) by Ana Onici on 04 August 2010

Posted at : 4:05 AM


























































... breathing only pictures.

redefiningpurity [phase three]

Filed Under (, ) by Ana Onici on 30 July 2010

Posted at : 7:28 PM