M-am uitat

Filed Under (, ) by Ana Onici on 09 September 2010

Posted at : 8:29 PM



"M-a uitat Dumnezeu, gândindu-mă
Până când gândul
Mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
Adumbrindu-mă
Până când nevăzutul
Mi-a devenit văzut.
Stau ca şi cum cineva
Ar trebui să-şi aducă aminte de mine
Şi-ntre timp, ros de aer şi nins
Mi se stinge lumina-n oricine."

5 comments:

alex said...

E precum un strop din Isanos...:)

Ana Onici said...

...sau de Stanescu :)

иво рафаилов said...

Compliments!

Ana Onici said...

Thank you :)

Anonymous said...

Stanescu chiar e bun :) Pacat ca nu ai scris jos cine a scris poemul si ai lasat constienta sa intervina confuzia ca l-ai fi scris tu.