M-am uitat
Filed Under (Infatisari umane,Nonculori ) by Ana Onici on 09 September 2010
Posted at : 8:29 PM
"M-a uitat Dumnezeu, gândindu-mă
Până când gândul
Mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
Adumbrindu-mă
Până când nevăzutul
Mi-a devenit văzut.
Stau ca şi cum cineva
Ar trebui să-şi aducă aminte de mine
Şi-ntre timp, ros de aer şi nins
Mi se stinge lumina-n oricine."
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
E precum un strop din Isanos...:)
...sau de Stanescu :)
Compliments!
Thank you :)
Stanescu chiar e bun :) Pacat ca nu ai scris jos cine a scris poemul si ai lasat constienta sa intervina confuzia ca l-ai fi scris tu.
Post a Comment