Necuvintele

Ai făcut la moarte semn - în vis

"The dreams in which I'm dying are the best I've ever had."

"M-a uitat Dumnezeu, gândindu-mă
Până când gândul
Mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
Adumbrindu-mă
Până când nevăzutul
Mi-a devenit văzut.
Stau ca şi cum cineva
Ar trebui să-şi aducă aminte de mine
Şi-ntre timp, ros de aer şi nins
Mi se stinge lumina-n oricine."

"Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt."

Trebuie să presăm pământul de sub tălpi şi să ne lovim cu putere în timp ce adunăm lumile din unghiuri opuse, dacă vrem ca umbrele să ni se întâlnească?

În prelungirea tăcerii se află întotdeauna umbra mea şi a ei. Acolo fără nicio ezitare, chiar şi în absenţa luminii sau în prezenţa cuvintelor, se identifică in denivelările pământului, luând forma şi amarul lui, cu un vis mort legănat în braţe.

" O umbră să fiu acum, să uit de greutate, oare aşa mă pot ridica? "